Unul dintre motivele care au stat la baza înființării Future Minds a fost faptul că am trăit noi înșine nevoia de a fi ghidați în carieră. Nora a făcut Facultatea de Geologie și și-a început cariera lucrând în mine de uraniu înainte de a ajunge unul dintre managerii de top ai industriilor de media și advertising. Iulia până la a fi o extraordinară profesionistă în PR și Personal Branding a început prin a face studii politice și a lucra pentru guvern. Alex a făcut 6 ani de arhitectură ca să descopere că nu are chemare înspre acest domeniu și să migreze către marketing. Clara a cochetat o vreme cu Istoria Artei până să își stabilizeze traiectoria în psihologie.

 

Mai mult, am discutat cu profesioniști din diverse domenii și cu toții, la un moment dat, am simțit pe pielea noastră nevoia de a avea pe cineva care să ne îndrume și ajute în deciziile legate de carieră. Acestea sunt gândurile și mesajele lor către tine.

Mihai Dobrovolschi

Om de radio și Psihoterapeut

“Prima mea facultate a fost Relații Economice Internaționale. Nu pot spune că acolo nu am învățat lucruri importante pentru mine, însă nu am profesat în domeniu. Încă din ultimul an de facultate am început să lucrez în radio însă mulți ani nu am luat munca asta în serios. Dacă mi-ar fi spus cineva că sunt bun pentru asta, poate m-aș fi pregătit mai mult, mai serios și mai academic.

 

La fel, am aflat abia după 35 de ani că aș putea fi psihoterapeut și că mi-ar plăcea. Poate am pierdut din timpul pe care l-aș fi câștigat dacă m-aș fi lăsat calibrat în urma unei consultanțe vocaționale.

 

Mă bucur că tinerii au acum șansa asta, sper ca Future Minds să fie la înălțimea numelui său și să contribuie la un vector foarte important în destinul fiecărui tânăr care vrea să trăiască o viață împlinită: suprapunerea pe propriul sens”

Radu Budeș

Managing Partner, Thematic Channels

”Am urmat studii de jurnalism, fără ca măcar să practic meseria de jurnalist pentru vreo zi. Momentul luării acestei decizii a fost în liceu, cam prin clasa a XI-a. Pe atunci presa avea un avânt extraordinar și lumea privea jurnaliștii cu mare admirație, lucru care a avut o mare influență în alegerea mea. În timpul facultății am constatat că, pur și simplu, jurnalismul nu era de mine. Ceea ce fac acum, vânzare și administrare de spații publicitare TV, nu are, practic, multe legături cu jurnalismul, iar ceea ce am învățat și informațiile pe care le-am acumulat în facultate m-au ajutat prea puțin în carieră.

 

Cred că o consultanță vocațională care să mă orienteze la momentul începerii carierei m-ar fi ajutat să identific mai repede o traiectorie profesională bazată pe vocație și pe talent. Sunt convins că proiectul Future Minds este răspunsul la o nevoie foarte mare a tinerilor din România de a obține mai multă claritate în luarea deciziilor privind începerea sau schimbarea unei cariere.”

Tudor Dorobanțu

Owner, TSD International Sales

Ce mă recomandă? Vocea și talentul.

 

Cu siguranță că dacă ar fi existat unii ca Future Minds “pe vremea mea”, prin ’94-95, mi-ar fi luat mai puțin de 10-15 ani să-mi dau seama ce pot să fac din asta.

 

Am ales ASE-ul din întâmplare și de frică de a rata altundeva (se mai făcea armata pe-atunci dacă nu intrai). Nu mi-a folosit la nimic, patru ani pierduți – cinci de fapt, pentru că am repetat anul 3. Am înteles contabilitatea abia când am început să lucrez pentru mine.

 

Mie îmi plăceau literatura, limbile străine, un pic matematica și socializatul IRL. Nu că ar fi existat pe atunci altceva decât mIRC (google it, tinerii, să ne înțelegeți)

 

Până la urmă, după diverse căutări și combinând ce ziceam mai sus că-mi plăcea, am ajuns să ajut câteva firme să exporte cam peste tot în lumea asta.

 

Eu am avut noroc. Nu toată lumea are. Future Minds este o șansă să-ți găsești norocul sau să-l ajuți să te găsească mai repede.

Ioana Enache

Digital & Loyalty Manager, Rompetrol

1987 – eram în liceu și sigur mă făceam inginer. De ce? Pentru că mama și tata sunt ingineri. Inginerii se cer, au salariu bun, sunt apreciați. Am ales o facultate la care aveam șanse să intru. Energetica. Deși aș fi putut reuși și la una mai bine cotată, nu am avut încredere că pot obține note mari.

 

1991 – am început facultatea de Energetică imediat dupa Revoluție. Neplăcut – inginerii nu se mai căutau. Ce urma să fac cu facultatea de Energetică?

 

1997 – incep ASE-ul pentru că toată lumea are nevoie de contabili.

 

Le-am terminat pe toate și am ajuns sa lucrez în publicitate, apoi în marketing, apoi project management și iarăși în marketing. Am făcut și un MBA cu specializare în Marketing. În 2008. A durat ceva până mi-am dat seama ce vreau să fac și ce pregătire să am.

 

Și credeți că sunt 100% sigură că asta e calea? Future Minds, acceptați și oameni în toată firea?

catalin_mihaescu

Cătălin Mihăescu

Fotograf, Misteaux Raw Studio

Ai întâlnit și tu, cel puțin o dată în viață, sintagma “O fotografie face cât o mie de cuvinte”. Dar cum ar fi ca, la momentul maturizării tale, această idee să se transforme aievea într-o radiografie a propriului tău destin!?

 

La vârsta de 40 de ani, printr-un complex fericit de împrejurări, am făcut o călătorie în jurul lumii, în 80 de zile, așa cum probabil și tu ai visat. Din păcate, până la momentul respectiv, nu descoperisem frumusețea fotografiei. Aș fi putut să îți arăt și ție, cum arată lumea asta…

 

Abia acum, tainele acestei meserii mi-au devenit familiare. La 50 de ani, după nenumărate căutări, am pus bazele studioului de producție foto-video Misteaux Raw.

 

Vremurile sunt tulburi si regret faptul ca nu am știut cum să îmi canalizez pasiunile. Ceea ce mai pot face acum este să pun pe hartie aceste o mie de cuvine.

 

Accesul meu la o proiecție FUTURE MINDS, la o vârstă fragedă, ți-ar fi permis și ție să vezi lumea prin ochii mei. Depinde numai de tine, să-ți faci această proiecție, cât mai repede. Și să îmi arăți și mie lumea, prin ochii și pasiunile tale.

Sandra Stoica

Law Practitioner

Când am aflat de proiectul Future Minds, primul lucru care mi-a venit în minte a fost: „Hm, mi-ar fi fost mult mai simplu dacă aș fi știut de la bun început ce vreau să fac.”

 

Trăim într-un sistem care ne cere ca la vârsta de 17 ani, cel târziu, să știm deja ce vom face pentru restul vieții, fără să ne dea prea mult sprijin în acest sens.

 

Am ales Facultatea de Drept mai degrabă printr-un proces de eliminare decât grație unei chemări interioare. Aveam o ideea generală în liceu că aș vrea să fac business, la fel ca părinții mei, dar din diverse motive celelalte facultăți au picat de pe listă. În mod întâmplător, dreptul mi-a plăcut extraordinar de mult, și nu am mai făcut business, ci avocatură.

 

În cele două mastere care au urmat facultății am început să descopăr la mine diverse skill-uri, din nou, în mod întâmplător. Aceste descoperiri m-au adus unde sunt azi, în domeniul meu nișat de practică.

 

Practic, progresul meu profesional este constituit dintr-o serie de evenimente întâmplătoare și descoperiri personale. Am plecat de la a vrea să fiu om de business, la a vrea să fiu avocat de consultanță în firme, la a fi avocat pledant.

 

Am ajuns unde trebuie, chiar dacă am luat-o pe un drum mai lung. Uneori și drumul contează. Cel mai important, însă, este să ajungi să ai claritate. Cred că Future Minds te poate ajuta să găsești această claritate.

Adrian Popescu

Managing Partner, Radio Guerrilla

„Vreau să mă fac avocat, ca să-i apăr pe cei slabi!”, am spus tare si răspicat domnilor dintr-un compartiment al trenului-accelerat Galați-Brașov, aflat fiind în drum spre Ploiești la bunici împreună cu mama. Cred că a fost prima oară când am răspuns la întrebarea “Ce-o să te faci când o să fii mare?”. Aveam mai puțin de 7 ani și o umpleam de mândrie cu acest răspuns pe mama de fiecare dată.

 

În scoala generală l-am întâlnit pe Jules Verne, care m-a convins că trebuie să plec pe mare, să văd lumea și să descopăr ce mai era de descoperit. Am început să mă gândesc serios la a da la liceul de marină din Brăila, pentru a continua apoi la Institutul de Marină din Constanța. Întâmplător am ajuns să fac săpături arheologice în centrul vechi al orașului unde l-am cunoscut pe domnul Virgil Cândea, directorul Muzeului Județean de Istorie, un îndrăgostit de Brăila, care mi-a deschis ochii, care m-a făcut să văd altfel orașul meu. Consecința a fost previzibilă: vreau să mă fac arheolog! Oricum, în școala generală cele mai bune note le-am avut la istorie și geografie.

 

M-am trezit elev la liceul de mate-fizică Nicolae Bălcescu din Brăila, a venit Revoluția. Eram în clasa a XI-a când am hotărât să mă fac finanțist. De ce? Poate pentru că finanțiștii erau cei mai cool imediat după Revoluție. Finanțistul era întruparea Occidentului în acele zile. Iată-mă, așadar, student la Finanțe-Bănci la ASE București, mulțumită, bineînțeles, prietenei mele Geografia, la care am luat nota 9.97, parcă.

 

Din primul an am înțeles că nu am nicio treabă cu finanțele. Din primele luni chiar. Facultatea mi-a folosit o singură dată: când m-a întrebat domnul Gelu Tofan cu ce mă ocup, i-am răspuns că sunt student la Finanțe și că pierd timpul la facultate și că aș prefera să lucrez pentru dumnealui, pentru a învăța ceva. M-a angajat la departamentul financiar Tofan Group, lucru pentru care îi mulțumesc încă o dată. Aveam părul lung, prins în coadă, purtam ciocate – doamnele de la Financiar nu cred că au înțeles nici acum ce căutam eu acolo. După doar o lună am ajuns să lucrez la Marketing, după la Corporate Affairs și… În 1999 am intrat în echipa ProFM – mulțumesc, Andrei Gheorghe! – prima dată în viața mea când îmi venea să dorm la muncă, ca să zic așa. În 2005 am ajuns la Radio Guerrilla, de unde n-aș mai pleca niciodată.

 

Dacă este nevoie de Proiectul Future Minds? Uitați-vă puțin în urmă, la ce-am scris pe scurt. Cred că meseria te alege la un moment dat, te caută și te găsește dacă ești norocos. Dacă nu, o să fii trist toată viața. Cred că Proiectul Future Minds te ajută să fii descoperit de meserie chiar mai repede decât te aștepți.

Claudia Vladu

Sr. Software Engineer, New York

Copil fiind și hoinărind prin Alexandria, care era în proces de demolare și recontrucție în stil comunist, găseam tot felul de artefacte ale unei vieți trecute, pe care regimul încerca să le șteargă – am vrut să mă fac arheolog, ca să salvez aceste relicve. Aveam 7 ani.

 

Câțiva ani mai târziu, trecând prin fața unei vitrine, îmi atrage atenția o trusă medicală, cutie de metal, frumos lustruită, seringă, ace. Deci cariera mea ia o noua direcție – doctor.

 

În clasa a IV-a, o vizită la o peșteră, urmată de descoperirea unor pietre deosebite îmi schimbă din nou direcția – geolog de data aceasta.

 

Tot in clasa a IV-a am primul succes la olimpiada de matematică pe judet, obținând una dintre foarte puținele note de 10. Nu, încă nu îmi reconsider cariera, însă succesele consecutive la matematică, cu participări an de an la olimpiada națională, îmi pavează cariera viitoare către matematică. Într-o încercare de a ieși oarecum din drumul pavat și mai ales așteptat de cei din jur, aleg Matematică – Informatică.

 

Prin liceu și mai ales după, încep sa cochetez cu idea de arhitectură. Reacțiile din jur sunt: „Nu se pune problema, nu te pricepi la desen, tu știi matematică foarte bine, de ce să faci altceva?” Așa că urmez, Matematică – Informatică dar în anul 3 de facultate încep să mă gândesc serios să fac și arhitectura, poate în paralel, poate după ce termin matematica. Întrebarea de bază devine: ce este mai bine – să faci ceva la care știi că ești bun dar s-ar putea să nu fie cariera visată sau să încerci ceva nou, care știi că îți place dar ai putea fi mediocru? Frica de mediocritate câștigă, așa că rămân cu matematica. Decizie bună sau nu, mă întreb și acum.

 

Accesul la un proiect ca FUTURE MINDS ar fi fost ideal, pentru mine, ca tânăr liceean sau student în căutare de sine și nedecis în privința căii către viitor. Un proiect extraordinar, la care aș fi vrut să pot apela, în acei ani de frământări și dileme.“

Laurentiu Ionete

General Manager, Media Sales Factory

Copil fiind, bunicii mă vedeau preot, părinții inginer, iar mie nu prea-mi păsa… Mă rog, dacă mă-ntreba învățătoarea, îi răspundeam că vreau să mă fac detectiv, meserie absentă din nomenclatorul de meserii al vremii. Ajuns adolescent, bunicii rămăseseră mai puțini și mai puțin convinsi de preoție, părinții mă doreau tot inginer (și dacă s-ar fi putut Inginer-Șef), iar eu voiam sa ajung Rocco Siffredi .

 

Dacă la vremea respectivă ar fi existat niște unii ca Future Minds, ar fi fost mult mai simplu: bunica m-ar fi acceptat ca simplu enoriaș, părinții și-ar fi dat seama că, dincolo de privirea-mi inteligentă, de inginerie mă despart cifre incomensurabile și, la un simplu interviu sau cel mult vizită medicală, s-ar fi constatat că aceleași cifre incomensurabile mă desparțeau, vai, și de Rocco Siffredi .

 

Future Minds, cum spuneam, nu se nascuseră, așa că am luat în piept puțină politehnică degeaba, m-am reorientat spre ase și, din stânga-n dreapta, pierzând niște ani, poate chiar dintr-o întâmplare norocoasă, am ajuns concomitent să castig bani facând ce-mi place! Marketing și Vânzări.

 

Dar asta nu înseamnaă că voi rămâne în, hai să zic, meseria asta, forever… Deja recitesc evangheliile si filocaliile.

 

Dac-aș mai fi tânăr însă, sigur aș bate-n poartă la Future Minds…’’

Bogdan Budeș

Regizor teatru

În copilărie, am vrut să fiu, pe rând, navigator, doctor, cavaler Jedi, medic, actor și scriitor de piese de teatru, Paganini, piele roșie, detectiv particular, păpușar… Din câte îmi aduc aminte la prima mână.

 

Am studiat filozofie în facultate, după care, depășind etapa unui periplu prin câteva agenții de publicitate, am ajuns să studiez regia de teatru la Moscova, la vârsta de 34 de ani. Nu-mi amintesc să mă fi întrebat cineva serios vreodată, în anii când vrei să fii de toate, „Ce vrei să te faci când o să fii mare?”.

 

Când repeți un spectacol din poziția de regizor, ești și navigator, și doctor, și cavaler Jedi, și medic, și actor și scriitor de piese de teatru, și Paganini, și piele roșie, și detectiv particular, și păpușar… Poate că dacă m-ar fi întrebat cineva ce vreau să mă fac când o să fiu mare, și ar fi analizat atunci tot ce-mi trecea prin cap, aș fi fost toate cele de mai sus, în forma organizată a unei profesii, cu zece ani mai devreme.

 

Future Minds ar putea salva pe mulți de la rătăciri și căutări care nu sunt mereu de folos. Urez succes acestui proiect îndrăzneț.

carla-teha

Carla Teaha

Actriță

Mereu m-am întrebat cum ar fi arătat parcursul meu profesional dacă aş fi avut parte de informaţie relevantă sau de o consiliere avizată, în micul oraşel provincie în care am trăit până la 18 ani. Tot ce ştiam atunci era că vreau o carieră umanistică. Iar profesia care părea că îmi va da libertatea şi creativitatea la care visam era jurnalismul. Zis şi făcut. Am absolvit cursurile facultăţii de Jurnalism din cadrul FJSC Bucureşti. Doar ca n-am profesat niciodată pentru că nu era ce îmi imaginasem acasă. În schimb, s-a întâmplat să mă angajez, în anul 1 de facultate, la Red Bull România. Aşa a început cariera mea în marketing, comunicare şi PR.

 

Succesul din zona de comunicare şi faptul că ajunsesem la 24 de ani în poziţie de manager, ca apoi să-mi înfiinţez propria-mi agenţie de comunicare, nu m-a împiedicat ca, într-o bună zi, să pornesc, din nou, în căutarea adevăratei vocaţii şi să dau admitere la Actorie – UNATC. Acum, cu 2 diplome de studii superioare, încerc să-mi construiesc o carieră în actorie, organizez festivalul internaţional de teatru independent UNDERCLOUD, ofer consultanţă de management şi finanţare pe proiecte culturale, şi, mai nou, realizez emisiunea ROZ la radio Guerrilla. (Back to journalism? 🙂 )

 

Cred sincer că, dacă aş fi avut un Future Minds pe vremea mea, identificam profesia vocaţională, mi-aş fi luat un an sabatic înainte de admiterea la facultate, aş fi dat din prima la actorie şi as fi studiat în UK sau în State. Deci, go for Future Minds!

Oana-Alis Zaharia

Lector doctor, Facultatea de Limbi si Literaturi Străine, Univ. “Dimitrie Cantemir”

Mă număr printre acei oameni norocosi care, în aproximativ 90% din cazuri, merg la job cu zâmbetul pe buze. Si nu, nu sunt Bill Gates si nici soția Președintelui Americii. Sunt profesoară de literatură engleză la Facultatea de Limbi si Literaturi Străine şi imi place extrem de tare meseria mea pentru că îmi oferă posibilitatea de a interacţiona în permanenţă cu minţi tinere si creative. De asemenea, îmi dă ocazia să fac lucrul cel mai relevant pentru mine: să-i ajut pe ceilalţi să înteleagă ceea ce studiază, de la concordanţa timpurilor în engleză până la celebrul monolog “a fi sau a nu fi” al lui Hamlet şi, astfel, să-i încurajez să gândească pe cont propriu.

 

Cred că am ştiut cam dintotdeauna că imi doresc să devin profesoară și această convingere m-a ajutat în adolescenţă să trec peste comentariile dezaprobatoare ale diverselor persoane care îmi explicau „că este un job prost plătit” (foarte adevărat), „că nu merită să te mai faci profesor în ziua de azi” (fals), „că elevii nu te mai respectă” (o fac în aceeasi măsură în care şi tu ii respecti pe ei) etc.

 

Ceea ce nu am ştiut dintotdeauna şi am aflat în cei aproape 15 ani de când predau este că majoritatea tinerilor nu sunt aşa de hotarâţi cum am fost eu in alegerea carierei… dimpotrivă, sunt destul de dezorientaţi şi şovăielnici în luarea acestei decizii. Mulţi dintre ei se zbat să aleagă între propriile dorinţe (care de cele mai multe ori sunt foarte vag definite), proiecţiile părinţilor despre ceea ce ar trebui să devină copilul lor sau tentaţia de a urma vreunul dintre „modelele de succes” promovate de mass-media.

 

Consider că proiectul Future Minds răspunde acestei nevoi a tinerilor din România de a fi ghidaţi si încurajaţi (în urma unei evaluări profesioniste a personalităţii şi înclinaţiilor lor) în alegerea unei cariere care să fie în consonanţă cu propriile talente şi aptitudini. În plus, faptul că le intermediază acestora întâlniri cu profesionişti din domeniile în care şi-ar dori să lucreze, oferindu-le astfel posibilitatea de a testa “live” ce presupune job-ul respective, este unul dintre punctele forte ale acestui proiect.

Florent Neuville

Retail & New Business Operations Manager at Danone, Barcelona, Spain

For a few people, choosing a course is simple: they have always known what they wanted to be when they grow up or always had a passion for something. For most, however, the variety of courses to choose from makes it hard to narrow down options and, in the end, make the right choice.

 

Future Minds comes out as a genuinely innovative initiative on the Romanian spectrum while responding to a clear necessity for all those high school graduates unsure about what to do next and eager to find out more about the range of options out there.

Răzvan Roșu

Manager & Founder – RUMOR PRODUCTION

Sunt absolvent al sistemului educațional românesc și business administrator al unui înalt grad de dezorientare post facultate.

 

Până la facultate, gradul de atenție și sprijin în orientare asigurat de familie și de profesorii ciclurilor primare a fost unul ridicat. Am avut o percepție destul de clară a etapelor mele de evoluție si implicărilor necesare și asta mi-a dat o siguranță destul de tonifiantă. M-au ajutat enorm in șlefuirea personalității și a abilităților de comunicare și socializare activități cu caracter pasional și extra-curricular precum: clubul de dezbateri, cel de șah sau sporturi precum baschet și tenis cât și activarea in comunitățile generate in jurul lor. În facultate lucrurile s-au schimbat precum și societatea. Am resimțit pierderea ancorelor în paralel cu deschiderea către oportunitățile unui mediu mai neregulat.

 

Am absolvit secția de Business Administration – în cadrul Facultății de Studii Economice în limbi străine din cadrul ASE – București. Cel mai de preț beneficiu pe care mi l-a oferit facultatea a fost, însă, indirect. Secțiile cu predare în limbi străine (engleza, franceza, germana) adunau, pe atunci (1999 – 2003) studenți din multiple culturi, rezidenți în România temporar sau pe termen lung, studenți Erasmus din varii țări ale Europei, sau elevi care absolviseră licee cu predare în limbi străine. M-am împrietenit cu slavi, latini, arabi, asiatici, am dezbătut credințe și priviri asupra istoriei comune din unghiuri atât de diferite. Am simțit că sunt un student al lumii si am învățat să apreciez diversitatea de obiceiuri, mentalități și moduri de a privi viața personală și profesională. Rețin dintre toate cursurile din cadrul facultății în special pe cel de negocieri pentru că ne-a intrigat și ne-a expus unor situații din lumea reală, pe care am încercat să le soluționăm în echipe, iar apoi ne-am expus la rezultatele atinse de negociatorii profesioniști.

 

Oricum, am terminat facultatea fără a avea nici cel mai mic habar ce industrie ar putea fi interesantă și de ce, care e situația macro a țării sau sectoarele unde se investește strategic în România. Poate că nu se știu încă. Legăturile facultății cu lumea reală erau minimale deși unii profesori activau și în sector privat; oportunitățile de internship erau extrem de limitate.

 

Activitățile mele extra curiculare au fost cele care au activat primele două experiențe profesionale din sistem. În timpul facultății am început să organizez evenimente cu circuit închis pentru studenți, pentru a nu ne expune lumii pestrițe cu care ne confruntam pe atunci în localurile la modă. Totodată promovam artiști.

 

În călătoriile mele am întâlnit un top manager al unei multinaționale importante, cu activități în România. În urma unei serii interminabile de interviuri cu manageri din România și străinătate am obîinut primul meu job ‘serios’ – datorită inițiativelor extra facultate și abilităților de a genera soluții ad-hoc. Căutau să aducă un plus de spirit antreprenorial în echipă. Mediul era însă prea formal și nu s-a dovedit a fi o potrivire fluidă.

 

Al doilea job a fost în media – vânzare spații publicitare în media going out – un segment în vogă pe atunci – o zonă pe care o cunoșteam prin prisma organizării de evenimente. A fost un succes și datorită întâlnirii la interviu cu cel care mi-a devenit primul mentor real post-liceu.

 

A condus la management de branduri media și acum dezvoltare a unor evenimente sportive. Am putut exprima abilitățile mele de business pornind de la înțelegerile dobândite în medii pasionale, la bază. Și pentru asta aș vrea să lansez ideea unui fir în carieră care nu e niciodată drept sau mereu ascendent și, prin experiența mea, e bine să lege pasiuni, abilități reale, oameni cu calități umane și profesionale care să genereze un mediu propice dezvoltării voastre.

 

Vă propun și un film de pe canalul Prager University care aduce niște note de luat în considerare pentru alegerile profesionale – Don’t follow you passion – dar aș adăuga – să fiți siguri, însă, că pasiunile vă ajută, dacă nu direct, atunci într-un mod pe care poate nu-l anticipați vezi YouTube .

 

Sper ca Future Minds să fie proiectul care să mai descâlcească hățișul, să ajute în a vă da o claritate și consistență în abordări. Mai mică dependența de noroc, adică, dar fără a rigidiza așteptările sau calea…

 

www.rumor.ro

Mihaela Radu

International Area Manager, NEOS Surgery, Barcelona, Spain

Când am terminat Facultatea de Farmacie nu îmi era deloc limpede ce voiam să fac apoi. Ce îmi era clar era ca nu voiam să fiu farmacist. Cursurile nu ne ofereau o viziune clară asupra altor opțiuni ce puteai urma cu pregătirea din facultate. De fapt, cursurile aveau același format neschimbat de generații, prin urmare destul de îndepărtat de realitatea profesiei. Astfel, după intensa pregătire de 5 ani de facultate, știam sa efectuez un test de sarcină cu urina unei femei insărcinate si un broscoi. Mai nou metodele sunt diferite (din fericire pentru… broscoi). Este un exemplu extrem, dar este în linie cu ceea ce vreau să transmit – că modelul de pregătire în facultate a fost unul axat pe partea științifică, iar partea practică a cam lipsit. Astfel am terminat facultatea fără vreo idee cum mi-aș putea folosi cunoștințele și în același timp să fac ceva ce îmi place, once in the big out there.

 

O lume de posibilități. Dintre toate am ales să fac un master de 1 an in Barcelona, în Business Internațional, ca să văd cu ce se mănâncă partea de corporate business, marketing etc. Chestii care pentru mine păreau mai exciting decât testele pe broscoi. Plus cursuri intensive de relații internationale (aka petreceri, noi prieteni, culturi, practic compensat faptul că nu am putut face un Erasmus în timpul facultății).

 

A fost o experiență care mi-a placut foarte mult. Atât de mult, încât acum, după aproape 10 ani, sunt încă în Barcelona. Lucrez intr-un startup spaniol de cercetare și comercializare de dispozitive medicale in Neurochirurgie, ca International Business Manager.

 

Începutul însă a fost intens si incert. Mi ar fi plăcut să am posibilitatea de a consulta pe cineva precum FUTURE MINDS, care m-ar fi putut îndruma și pregăti în primii pasi în carieră. Îi recomand și le urez mult succes!

Colaborăm cu companii de top pentru a avea acces permanent

la cele mai noi sudii și trenduri din piață.

Digital Agency

Advertising Agency

PR Agency

Televiziune

Presă

Talent Management

Research Agency

Media Sales